Școala Winterstein își sărbătorește cea de-a 250-a aniversare. Pentru a marca această ocazie, clasa doamnei Cornfield intenționează să pună în scenă un musical scris de ea însăși despre înființarea școlii. Însă, directorul Siegmann insistă interpreteze piesa pe care a scris-o el, susținând că directorul Wunnibald a apărat odată școala împotriva unei bande de tâlhari.
Doamna Cornfield este însă convinsă că adevărata onoare îi aparține surorii directorului, Adelheid, și că ea este adevărata eroină a poveștii. Astfel, într-o societate secretă cu copiii, decide să pună în scenă piesa lor și să găsească dovezile necesare pentru a aduce la lumină adevărata poveste.
Ida preia cu entuziasm regia și îl convinge pe Jo să joace rolul principal. La petrecerea de ziua ei, cei doi devin mai apropiați, ceea ce nu-i place deloc Helenei, deoarece și ea a pus ochii pe Jo. Juri, animalul magic al lui Jo, nu este de mare ajutor în această privință, deoarece pinguinul o lasă pe vicleana Helene să-l atragă pe Jo de partea ei, împingându-l în brațele rivalei Ida.
În timp ce toată lumea se ocupă cu pregătirile pentru piesă, directorul Siegmann se confruntă cu o altă problemă: curtea școlii este plină de găuri. Cineva pare să sape în fiecare seară pentru a găsi ceva acolo. Îngrijitorul Wondraschek trebuie să astupe găurile în fiecare zi, la ordinul directorului. Ce secret se ascunde în spatele tuturor acestor întâmplări?